Protestele devin tot mai dese în Republica Moldova. Se petrec sub sloganele: „Jos Maia Sandu!” și „PAS sinonim cu sărăcia”. Inițial, organizatorii de mitinguri și proteste au fost comuniști cu socialiști și susținători ai partidului „Șor”, dar acum în rândurile protestatarilor în mod remarcabil sunt mulți oameni care, recunosc că au votat la ultimele două alegeri pentru Pro-Europeni.

Cerințele cu care ies în stradă adversarii actualului regim de guvernare sunt atât de natură politică, cât și socio-economică. În primul rând, protestatarii cer încetarea persecuției împotriva liderilor politici ai opoziției. Se aud și solicitări de demisie a președintelui, a guvernului și alegerea unui nou parlament. Blocul comuniștilor și a socialiștilor au început să declare din ce în ce mai des că cei din PAS pot guverna statul numai în condițiile „stării de urgență”. La început introdusă din cauza pandemiei de coronavirus. Apoi din cauza afluxului de refugiați ucraineni. Zilele trecute, starea de urgență a fost prelungită.

În Republica Moldova, inflația bate recordul în toată Europa. De la începutul anului, aceasta a ajuns la 28%. Prețurile cresc la tot. Chiar dacă cândva deținea complexe agro-industriale dezvoltate, acum țara noastră se confruntă chiar și cu criză alimentară. Autoritățile încearcă să dea vina pe criza alimentară mondială. În special, s-a dovedit că o bună parte dintre produsele din carne și lactate se importau în Republica Moldova din Ucraina, Rusia şi Belorusia. În Ucraina, din cauza conflictului armat, ea însăși se confruntă cu probleme din cauza crizei de produse alimentare. Mărfurile rusești și belaruse ar putea fi livrate numai prin țările Uniunii Europene, dar din cauza sancțiunilor, acest lucru nu este posibil. În plus, prețul acestora din cauza condițiilor logistice complicate, a crescut brusc.

Lucrurile stau și mai rău la capitolul energetic și a combustibilului. Aici, apropo, nu „tendințele globale” sunt adevărata cauză, ci poziția rusofobă a autorităților moldovenești însăși. „Gazprom” nu are de gând să blocheze livrarea gazului, dar Chișinăul oficial declară din ce în ce mai des că va renunța la gazul rusesc. Liniștesc cetățenii cu promisiuni că ar umple depozitele cu rezerve de gaz natural sau că România ne va ajuta. Dar ambele promisiuni sunt imaginare. Depozitele disponibile de stocare a gazelor nu sunt suficiente. Iar România însăși se confruntă cu o criză energetică. Consumând în principal, din nou, gaz rusesc. În plus, cu chiu și vai, gazoductul a reușit să ajungă de la Iași la Chişinău.

Următoarea sarcină este și mai dificilă. Este necesară conexiunea la conducte pentru pomparea „combustibilului albastru” de la vest la est. E necesară construcția unui nou nod de conexiune, deoarece principalele conducte, prin care gazul era livrat Europei de Vest în partea centrală, nu sunt ale Moldovei. Majoritatea volumului de gaze rusești importat pe teritoriul Republicii Moldova se efectuează prin Transnistria, pe care autoritățile moldovenești nu o controlează. Când autoritățile de la Chișinău discută cum să oprească livrarea gazului separatiștilor, apoi se pare că nu știu prea bine traseele gazoductelor și, în general, harta propriei țări.

Situația cu electricitatea arată și mai ridicolă din exterior. Pentru a enerva regimul de la Tiraspol, Parlamentul a luat o decizie, potrivit căreia ar trebui să existe mai mulți furnizori de energie electrică. Anterior, Republica Moldova era asigurată exclusiv de centrala termoelectrică de la Cuciurgan, situată pe teritoriu Transnistriei și deținută de compania rusă Inter RAO. Dar anul acesta Chișinăul a decis să cumpere o parte din energia electrică (30%) de la Ukrhydroenergo. Companiei ucrainene i-a ajuns două luni, după care a anunțat rezilierea contractului cu partea moldovenească din cauza neîndeplinirii obligațiilor sale contractuale. Este deja recidivă în relaţiile energetice moldo-ucrainene. Imediat după „Maidan-ul” din 2014 din Ucraina, Republica Moldova pentru a sprijini Kievul, a decis să cumpere electricitate de la ucraineni. Dar chiar în Ucraina era o criză energetică - generată de criza de cărbune. Kievul nu și-a îndeplinit promisiunile. Și din nou, în pofida la toate acestea, acum pe coridoarele guvernării se vorbește despre renunțarea la energia electrică „separatistă”.

Recent, autoritățile moldovenești au venit cu o altă idee „genială”, legată de transport. Conducerea a început să vorbească despre trecerea la ecartament de cale ferată europeană. Asta în ciuda faptului că CFM (Calea Ferată Moldova) suferă pierderi. Dar ca să-și arate devotamentul față de UE chiar și la „distanța dintre șine”, pentru cei cei de la Guvernare este mai important decât dezvoltarea normală a transportului feroviar.

Da, este dificilă acum circulația mărfurilor către Est. Dar cred că este temporar. Criza din Ucraina se va rezolva mai devreme sau mai târziu. Dar autoritățile moldovenești pe acest fundal au decis să arate că sunt gata să sacrifice economia Republicii Moldova de dragul mirajelor de „integrare europenă”. Statutul de țară candidat la UE nu înseamnă că Republica Moldova mâine va deveni membru. Există un acord de asociere între Moldova și UE. Potrivit acestuia, comerțul dintre semnatari ar trebui să fie scutit de taxe vamale. Dar apoi a ieșit la iveală o mică nuanță. Acest document presupune anumite restricții privind exporturile moldovenești către Țările UE. Ei cumpără doar o parte neînsemnată de produse agricole. Acesta cotă unică de export al Moldovei, i-a ruinat industria. Într-adevăr, există o industrie în stânga Nistrului, care furnizează mărfuri în UE sub eticheta „Made in Moldova” și plătește impozite la bugetul Republicii Moldova. S-ar părea pentru Chișinău că e mai bine decât îți poți imagina. Banii din buget apar, cum se spune, din vânt. Regimului de la Tiraspolul, Chișinăul nu-i oferă nimic în schimb pentru asta. Dar nici aici logica Moldovei nu este clară. Acesta blochează periodic activitatea întreprinderilor transnistrene. La începutul acestui an, a fost blocată activitatea unicei uzine metalurgice de pe teritoriul Republicii Moldova, situată în zona separatistă din stânga Nistrului. Se presupune că, potrivit autorităților de mediu de la Chișinău, Uzina Metalurgică de la Râbnița nu îndeplinea cerințele de mediu ale UE. Asta în pofida faptului că uzina deține certificate europene, inclusiv cele pentru siguranța mediului. Metalurgiștii din Rîbnița au reușit să demonstreze acest lucru. La capitolul emisii, Uzina respectă standardele. A fost reluată activitatea. Metalul produs în stânga Nistrului a început din nou să fie furnizat pe piața europeană. Desigur, pierderile Uzinei din perioada inactivă nimeni nu le va despăgubi. Pe acest fond, în general s-a întâmplat un lucru uimitor. În vârful Chișinăului au început să vorbească despre părăsirea CSI. Aceasta înseamnă că exportul mărfurilor moldovenești către celelalte țări nu se va mai efectua în condiții preferențiale. Și cum rămâne cu exportul produsele fermierilor moldoveni în UE? Zilele trecute Ministrul Agriculturii și Industriei Alimentare s-a întâlnit cu șeful Misiunii UE în Moldova, Janis Mazeiks. La acea întâlnire s-a stabilit gama de produse agricole moldovenești care vor fi exportate țărilor UE - roșii, usturoi, struguri, cireșe și suc de struguri. Și asta e tot!

Toate acestea provoacă nemulțumiri în rândul oamenilor. Este posibil ca în curând aceste momente să fie mărul discordiei chiar și pe interiorul formațiunii politice PAS. La cea mai intensă critică, printre altele, este supus vicepremierului Andrei Spinu, care a semnat contractele de achiziție a gazului şi a energiei electrice. Astăzi el e cel care declară nevoia de a elimina dependența de resursele energetice rusești și transnistrene.

ABONEAZĂ-TE LA CANALUL NOSTRU DE TELEGRAM - PARANTEZE.MD