Pe parcursul ultimelor două decenii, vinurile moldovenești, au devenit unul din elementele cheie în războiul geopolitic purtat între Chișinău și Moscova, dar și un simbol al încercării Republicii Moldova de a ieși de sub influența Rusiei.

2006: Primul război al vinurilor

 Primul război al vinurilor a început în aprilie 2006, când Duma de Stat a Federației Ruse a interzis importurile de vin din Republica Moldova şi Georgia. O să omitem motivele pentru care au fost stopate importurile de vinuri georgiene. În ceea ce le privește pe cele moldovenești, s-a invocat faptul că ele ar conține cantităţi inadmisibile de pesticide şi alte substanțe nocive.

Replica unui deputat rus care încercase atunci să demonstreze că unele pesticide pe care autoritățile de la Moscova pretindeau că le-au descoperit în vinul moldovenesc nici nu pot fi folosite pentru viţa de vie, n-au contat deloc în faţa „intransigenţei” medicului sanitar-şef al Rusiei din acea perioadă, Ghenadi Onişcenko, autorul, cel puțin formal, al sancțiunilor impuse vinurilor din Republica Moldova.

Un alt deputat rus, Aleksei Mitrofanov, declara pe față că, de fapt, nici nu-l interesează ce conţine vinul moldovenesc şi că a votat pentru embargo din motive pur politice. „Nu strugurii trebuie supuşi testelor, ci prim-secretari de genul preşedintelui Voronin”, afirma Aleksei Mitrofanov care ceruse sanţiuni faţă de ceea ce el numise „regimuri antiruse”.

Decizia de a interzice importurile de vinuri din Republica Moldova a fost luată pe fundalul degradării continue a relațiilor între Chișinău și Moscova, după luna noiembrie 2003, când președintele moldovean de atunci, Vladimir Voronin, a refuzat să semneze Memorandumul Kozak. Acest memorandum era un document care stabilea criteriile reglementăriii conflictului transnistrean și a fost elaborat de către reprezentantul Kremlinului, Dmitri Kozak. Potrivit memorandumului, Republica Moldova, urma să devină o federație, în care Tiraspolul să aibă, între altele, drept de veto asupra oricărei decizii cu privire la politica externă a statului, iar trupele ruse din Transnistria să obțină statut de bază militară pentru, cel puțin, următorii 20 de ani. Acest lucru ar fi cresut simțitor influența Moscovei în regiune și ar fi blocat orice încercare de apropiere a Republicii Moldova de Occident.

Deși inițial acceptase acest plan al Moscovei, cu doar câteva ore înainte de ceremonia de semnare la care urma să participe și liderul de la Kremlin, Vladimir Putin, președintele Voronin renunțase să-și mai pună semnătura pe document, după o discuție cu ușile închise pe care a avut-o cu ambasadorul SUA la Chișinău, Heather Hodges. Nici până astăzi nu se știe ce au discutat cei doi. Cert este că planul Rusiei a eșuat, iar relațiile Moscovei cu Republica Moldova s-au răcit considerabil.

Pe parcursul anilor 2004 și 2005, Chișinăul face anumiți pași în direcția Occidentului, încercând, în același timp, să internaționalizeze procesul de reglementare a conflictului transnistrean. La 23 martie 2005, Consiliul Uniunii Europene își desemnează un reprezentant special în Republica Moldova care urma să stabilească în ce măsură UE poate contribui la rezolvarea acestui conflict.

Iar pe 30 decembrie 2005, prim-miniştrii Ucrainei şi Republicii Moldova, Iuri Iehanurov şi Vasile Tarlev, semnează un acord prin care cele două ţări, asistate de o misiune de observatori a Uniunii Europene, se angajează să controleze mărfurile provenite din Transnistria. Aceste mărfuri nu aveau ştampila vamală a Republicii Moldova, și din această cauză urmau a fi considerate mărfuri de contrabandă. Acordul respectiv a început să fie aplicat din martie 2006, iar în aprilie același an a început și primul război împotriva vinurilor moldovenești.

Trebuie spus că primele presiuni economice asupra Chișinău au fost înregistrate, totuși, încă în primăvara lui 2005, când autoritățile ruse au interzis importul de carne, fructe şi legume, iar la 1 ianuarie 2006 au oprit, pentru aproximativ două săptămâni, livrările de gaze în Republica Moldova. Interzicerea vinurilor moldovenești a fost punctul culminant al acestor presiuni ale Moscovei, în încercarea de a readuce Chișinăul pe orbita sa și de a controla orice evoluție în problema transnistreană.

Se pare că, până la urmă, a reușit acest lucru, întrucât după 2007, Vladimir Voronin, a început să se îndepărteze tot mai mult de Occident, încercând să se împace cu liderul de la Kremlin și să găsească o soluție agreată și de către Rusia pentru conflictul transnistrean. Odată cu această apropiere, au fost reluate partial și exporturile de vinuri în Federația Rusă, dar numai cu acordul inspectorilor sanitari de la Moscova.

În 2009, Partidul Comuniștilor, condus de Vladimir Voronin, pierde alegerile parlamentare, după ce, timp de 8 ani, a deținut majoritatea în parlament. La putere în Republica Moldova vine o alianță proeuropeană, iar relațiile cu Rusia intră într-o nouă fază de stagnare.

2013: Al doilea război al vinurilor

După embargoul total din 2006, loturi importante de vin moldovenesc au fost din nou blocate în vama rusească în 2010, după ce preşedintele interimar de atunci, Mihai Ghimpu, a semnat un decret privind declararea zilei de 28 iunie drept Zi a ocupaţiei sovietice. (La 28 iunie 1940 Uniunea Sovietică a ocupat Basarabia și Nordul Bucovinei, până atunci teritorii ale statului roman.) Moscova a negatcaracterul politic al acestor sancţiuni, invocând din nou motive de calitate.

Pe fundalul apropierii fără precedent a Chișinăului de UE, după 2009, în septembrie 2013 Rusia interzice iarăși integral importul de vinuri moldovenești. De data aceasta, cu doar două luni înainte de semnarea Acordului de Asociere a Republicii Moldova la UE, fiind invocată din nou calitatea nesatisfăcătoare a vinurilor din Republica Moldova.

Ca urmare a acestui embargou, Comisia Europeană a propus deschiderea completă a pieței Uniunii Europene pentru vinurile moldovenești, de la 1 ianuarie 2014, încă înainte de intrarea în vigoare a Acordului de Asociere între UE și Republica Moldova și a Acordului privind zona de liber schimb.

De fapt, această deschidere a pieței UE pentru vinurile moldovenești a fost o lovitură puternică dată Federației Ruse, întrucât Moscova nu mai avea cu ce să șantajeze Guvernul de la Chișinău, care obținuse accesul la o piață alternativă.

Rusia și-a deschis ulterior piața pentru anumite vinuri moldovenești, în particular pentru cele produse de unele companii din regiunea autonomă găgăuză sau apropiate Partidului Socialiștilor, un partid prorus și antieuropean, al cărui lider, Igor Dodon, a fost președinte al Republicii Moldova între 2016 și 2020. Aceste exporturi se mențin în prezent.

În loc de concluzie

Embargourile impuse de Rusia în 2006 și 2013 au afectat, fără îndoială, producătorii de vinuri din R.Moldova. Multe vinării au falimentat, altele au trecut prin procese dureroase de reformare sau restructurare.

Dacă în 2005, Republica Moldova a exportat vinuri în valoare de 280 de milioane USD, în 2021 aceste exporturi au fost de 157 de milioane USD.

În general, 2005 a fost anul de vârf al exporturilor de vinuri moldovenești. Trei sferturi din totalul acestor exporturi s-au îndreptat spre Rusia. E adevărat, gurile rele de la Chișinău afirmau la vremea respectivă că o bună parte din aceste vinuri nu ar fi fost moldovenești, ci ar fi fost aduse cu navele la Odesa (Ucraina) din Spania, transportate ulterior în Republica Moldova, unde ar fi obținut pe căi mai puțin legale ceritifcat de origine moldovenesc, după care exportate în Rusia.

Cum s-a schimbat însă situația în cei 16 ani de la primul embargo?

Deși cantitatea vinurilor exportate a scăzut, calitatea lor a crescut considerabil. Până în 2006, exporturile de vinuri moldovenești erau orientate, în special, spre Rusia, dar și spre alte state ex-sovietice, cum ar fi Belarus, Ucraina sau Kazahstan. În 2021, vinurile moldovenești au fost exportate în 71 de țări. Cea mai importantă piață de desfacere a fost România, unde au fost vândute vinuri moldovenești în valoare de cca 22,5 milioane USD. S-a schimbat structura plantațiilor de viță-de-vie. S-a renunțat la soiurile hibride rămase încă din perioada sovietică și s-au plantat soiuri tehnice de înaltă calitate, punându-se accentul pe cele autohtone cum ar Feteasca Neagră, Albă sau Regală, Rara Neagră (Băbeasca), dar și pe soiurile de selecție autohtonă ca, de exemplu, Viorica.

În anul 2021, vinurile produse în Republica Moldova au obţinut peste 1200 de medalii la concursurile internaţionale de profil, iar în 2022, la Concours Mondial de Bruxelles, în premieră, un cupaj de Fetească Neagră și Rară Neagră din roada anului 2017, produs de o companie din Republica Moldova, a fost declarat cel mai bun vin roșu din lume.

Așadar, deși initial au afectat puternic producătorii de vinuri din Republica Moldova, în cele din urmă, embargourile rusești au avut un efect invers. Prin aplicarea acestor sancțiuni, Moscova și-a dorit să păstreze Republica Moldova în sfera sa de influență, dar acum, Republica Moldova a ajuns stat candidat pentru aderarea la UE și, totodată, a fost recunoscută la nivel mondial ca un important producător și exportator de vinuri. Sigur, aceste realizări nu ar fi fost posibile fără programe de sprijin finanțate de Uniunea Europeană și Statele Unite.

Post Scriptum

Dacă cu 8-9 ani în urmă, Rusia mai folosea importul de vinuri ca instrument de influență geopolitică, astăzi, acestea au fost înlocuite cu resursele energetice – gaz și petrol. Dar, mai ales, gaz. Și nu doar în cazul Republicii Moldova, ci la nivelul întregii Europe, care este șantajată că ar putea rămâne fără gazul rusesc. Excepție fac, probabil, Ungaria și Serbia. S-ar putea, însă, ca aceste presiuni ale Rusiei, să aibă efect invers, ca și în cazul vinurilor moldovenești. După șocul initial, vor apărea alți furnizori care vor înlocui Gazprom-ul. Vor fi construite noi gazoducte, va fi adusă o cantitate mai mare de gaz lichefiat, vor fi utilizate mai mult alte tipuri de energie cum ar fi cea nucleară etc. Statele Unite deja au devenit cel mai mare furnizor de gaze în UE, înlocuind Rusia care până acum domina piața comunitară. Cu ce va mai șantaja atunci Moscova Occidentul?...

Autor: Corneliu Rusnac

Sursa: Veridica.ro

ABONEAZĂ-TE LA CANALUL NOSTRU DE TELEGRAM - PARANTEZE.MD